office@odu.ro
  Tel: 0040 744 556 594 Fax: 0365 882 236
ACOPERIS VERDE BIODIVERS CASTELUL DE LUT PORUMBACU

Vara ce a trecut a adăgat o pagina nouă în istoria acoperișurilor verzi din România. Aflat la începutul acestui an încă în stadiul de proiect, acoperișul verde de pe restaurantul de la Castelul de Lut din Porumbacu de Sus a devenit încet-încet realitate, completând povestea țesută de familia Vasile în „Valea Zânelor”, cum a fost denumit de ei acest colț mirific de pe valea râului Porumbacu. Iar imaginea actuală a acestui loc, chiar și așa, încă în lucru, arată într-adevăr ca desprins dintr-o frumoasă poveste, mulți dintre vizitatori comparând noul restaurant cu a sa „pălărie” verde, precum și Castelul, cu decorurile celebre ale unor cunoscute francize fantasy precum Hobbit-ul sau Stăpânul Inelelor.

 

Pentru a putea ajunge în acest punct a fost nevoie de multă muncă și planificare, în special pentru procurarea din timp a materielelor necesare. Așa cum am menționat și în articolul anterior, unul dintre criteriile principale care au stat la baza întregului proiect a fost sustenabilitatea lucrării, utilizarea de materiale naturale, forță de muncă și produse locale pe cât de mult posibil, dar și specialiști din domeniile necesare și chiar voluntari ce au înțeles mesajul acestui proiect.

 

Ecosistemul și materialele moderne 

Castelul de lut din Valea Zanelor in constructie

 

Desigur, pentru a obține un sistem drenant performant și o bună protecție a structurii de lemn a acoperișului a fost necesară apelarea la materiale și tehnici constructive moderne. În acest scop, a fost aleasă gama Bauder pentru acoperișuri extensive, dovedită a fi una dintre cele mai performante pe acest sector de lucrări, atât în România, cât și la nivel european. Deși materielele folosite din această gamă nu sunt naturale, a fost un mic sacrificiu absolut necesar nu doar în realizarea acoperișului, ci mai ales în menținerea sa în parametri optimi pentru o perioadă îndelungată de timp. Lucrarea își dovedește avantajele prin crearea unui etaj vegetal absolut deosebit, atât ca substrat, cât și ca ecosistem, în a cărui pregătire s-a investit peste un an de zile. Au fost folosite semințe adunate cu un an în urmă de pe pajiști alpine, similare cu ecosistemul local, precum și din vecinătatea Castelului, au fost aduse materiale naturale pentru îmbogățirea solului precum paie, resturi vegetale de scoarță de brad, turbă și zgură vulcanică.

Până a se ajunge la acest pas al implementării efective a părții vegetale, suprafața șarpantei a necesitat și ea ceva pregătire. Este vorba despre prima etapă a oricărui acoperiș verde, realizarea substructurii sistemului extensiv, cea care protejează șarpanta și asigură rentenția de apă pentru plante, drenând în același timp surplusul.

După învelirea șarpantei cu astereală și montarea jgheaburilor pentru preluarea apelor pluviale și apei datorate irigării acoperișului, întreaga suprafață a fost acoperită cu hidroizolație Bauder Plant E, o membrană termosudabilă special concepută pentru a servi în același timp și ca barieră antirădăcini, astfel încât nici plantele și nici apa să nu se infiltreze la elementele structurale ale acoperișului. Special concepută cu armătură din voal poliesteric, membrana de 5,2 mm a trebuit sudată cu flacără fâșie cu fâșie, pentru a asigura izolația perfectă. Întreaga operațiune a durat o săptămână, fiind o etapă esențială pentru lucrare, cea care asigură integritatea structurală pe termen lung a șarpantei. Prin protecția oferită de membrană împreună cu restul sistemului extensiv, durata de viață a acoperișurilor este prelungită cu până la 25%.

Pasul al doilea a constat în montarea unei folii de polietilenă de separație, Bauder PE 02. Așa cum îi spune și numele, acest element are rolul de a împiedica un contact direct între membrana de hidroizolație și stratul de protecție montat în următorul pas. Evitarea cotactului dintre cele două straturi se face pentru a spori eficacitatea hidroizolației.

A urmat aplicarea stratului de protecție anterior menționat, Bauder Schutzvlies SV 300, din pâslă de fibre din poliester, cu rol în protecția mecanică a straturilor inferioare ale acoperișului. Cu o rată de absorbție de circa 2 l/mp, el eficientizează drenajul prin retenția și distribuirea uniformă a apelor pluviale nepreluate de stratul de drenaj superior.

Următorul pas a fost cel am montării cofrajului de drenaj și retenție a apei Bauder DSE 40, compus din module ce se interconectează, pentru a forma un strat uniform care să preia, rețină și redirecționeze apa către straturile inferioare. Capacitatea sa de retenție este una medie, de circa 13,5 l/mp, cu o adâncime a alveolelor de retenție de 40 mm. A fost special ales datorită pantei reduse a acoperișului, având un grad bun de retenție a apei. În acest punct al lucrării s-au realizat de asemenea, utilizând acest element, niște mici ”baraje” pe direcția pantelor principale, creând astfel o serie de zone mai umede pentru plantarea unor specii caracteristice prundului de râu învecinat.

Ultimul pas înainte de începerea lucrului la partea vegetală a acoperișului a fost întinderea unei folii de geotextil filtrant de 125 g/mp, Bauder FV 125, care să acopere întreaga suprafață a stratului de drenaj. Rolul acestui voal este de a permite trecerea apei către straturile inferioare de drenaj, împiedicând în același timp colmatarea acestora cu particule de pământ sau masă vegetală. Fixarea acestuia s-a realizat direct cu ajutorul substratului vegetal pentru plante, prin greutatea proprie. 

Castelul de lut din Valea Zanelor in constructie

 

Biodiversitate pe fundamente sustenabile

Toate aceste operațiuni de realizare a substructurii, asigurate de specialiștii Odu, au durat circa 2 săptămâni, timp în care a fost preparat în paralel amestectul substratului pentru însămânțare și plantare. Secretul acestui acoperiș rezidă de altfel în prepararea acestui amestec și plantarea sa, elementul vizual fiind în ultimă instanță cel ce atrage azi privirile numărului foarte mare de vizitatori zilnici.

Așa cum am mai spus, a fost nevoie de multă pregătire pentru această etapă a lucrărilor. Deoarece s-a dorit o cât mai bună integrare în peisaj a restaurantului, element de altfel masiv și impunător prin dimensiunile sale, s-a optat pentru realizarea pe acoperiș a unei pajiști biodiverse, similară ecosistemelor locale. În acest scop, s-a utilizat în realizarea substratului sol recoltat din locație, amestecat pentru un mai bun drenaj cu nisip de decantor. Pentru a-i spori și mai mult porozitatea, dar și gradul de retenție a apei, au mai fost adăugate în acest mix zgură vulcanică, tocătura de paie și scoarță de brad, precum și resturi de lemn de brad rezultat din construcția acoperișului. În acest fel, s-a dorit să se reducă pe cât posibil pierderile de material, cantitatea de deșeuri rezultate din construcție și deci impactul general asupra sitului. S-a optat pentru aceste materiale deoarece sunt naturale, ușor de procurat în zonă, fiind în complet acord cu direcția generală de sustenabilitate a proiectului.

Un alt rol important pe care-l joacă resturile vegetale și zgura în acest amestec este descompunerea lor în compuși organici, cu cedare lentă de nutrienți, pentru a asigura dezvoltarea și evoluția în timp a ecosistemului, deoarece grosimea substratul vegetal al unui acoperiș verde este mai mică decât stratul de sol în care se devoltă de obicei aceste specii.  Pentru a compensa și mai mult eventualele carențe, s-a utilizat un amestec de ciuperci tip micoriză, ce trăiesc în relație simbiotică cu speciile locale, ajutând la proliferarea rădăcinilor, fixarea azotului, a apei și a nutrienților în sol, dar și la creșterea rezistenței la secetă a plantelor. Mixul a fost completat cu mici cantități de lut și turbă, pentru a îmbunătăți gradul de retenție de apă al solului și a preveni evaporarea acesteia.

Substratul astfel creat a fost împrăștiat pe suprafața acoperișului în grosimi variind de la 10 la 20 cm, în funcție de speciile de plante ce urmau a fi plantate sau însămânțate.

Ecosistemul acoperișului a fost creat dintr-un amestec de semințe Bauder pentru acoperișuri extensive, compus în primul rând din plante ierboase și mici, perene, cu flori. La acestea s-au adăugat, așa cum am mai menționat, un amestec de semințe de plante de pajiște caracteristice zonelor deluroase a Subcarpaților, colectate din zonele învecinate sitului, dar și de pajiște alpină, colectate din județul Harghita. Pentru că aceste amestecuri sunt cu germinare lentă, iar însămânțarea a fost făcută în luna iulie, aceste plante vor fi vizibile abia la începutul primăverii următoare. Pentru ca suprafața acoperișului să fie totuși înverzită în această vară, s-a adăugat un mic procent de gazon cu răsărire rapidă, ce va fi în timp înlocuit de speciile locale mult mai agresive. În zonele cu mai multă umezeală, realizate prin micile baraje de DSE 40, s-au plantat specii de pe prundul râului Porumbacu, precum Mentha piperita, Menta Aquatica sau Lythrum salicaria.

După încheierea plantării, jgheaburile perimetrale ale acoperișului au fost cosmetizate cu ajutorul unor jumătăți de crengi de mesteacăn, ce creează un atic natural perfect integrat în peisaj, restaurantul învecinându-se cu un crâng de mesteceni plantat în primăvară pentru a bloca vizual o construcție inestetică de pe malul opus al râului. Deoarece acoperișul coboară destul de mult către spatele restaurantului, iar interiorul jgheaburilor era vizibil din anumite unghiuri, acestea au fost mascate cu un strat de pietriș pentru drenaj, aplicat pe o folie filtru, generând astfel un soi de rigolă care să îndeplinească funcția de drenaj, care are și rol decorativ prin alternarea de textură: vegetală-minerală.

Întreaga lucrare a durat 3 săptâmâni, în care specialiștii Odu au colaborat la realizarea acoperișului cu voluntari din cadrul Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București, dar și cu echipa locală și nelipsitul membru Azorică, extrem de încântat de noul punct de observație creat. Per total, se poate spune că acest acoperiș nu este doar o amenajare, ci o filă din frumoasa poveste ce se scrie încă la Castel de către toți cei care-i calcă pragul.
Articol scris de Ioana Mircea, Urbanist Peisagist  cris și publicat in Acoperismagazin.ro

 

Cod de validare
TRIMITE